Uneori chiar nu am ceva de spus.

Ramas in urma.

Posted: February 8th, 2010 | Author: Andru (admin) | Filed under: Câteva păreri & reflectari | Tags: , , , , | No Comments »

Visez confuz la clipe ce imi provocau melancolie. E trist putin cand ridici privirea peste umar si nimic nu te mai trage inapoi, insa totul te izgoneste din “inainte”.

Putin pe ganduri din cauza iernii, imi zic..
Picioarele mele nu mai strabat ca inainte meleaguri nealterate. Acum totul imi e deja batatorit si plictisit. Nici visele nu imi mai sunt parca doar ale mele. Transpir acum doar cand ma enervez foarte tare si foarte des. La fel de des umbra imi calca pe urme, facand greseala dupa greseala, refuzand sa vada culoarul castigator.
Ar fi atat de usor. Ar fi atat de aproape de liniste..
Mreaja dupa mreaja, le aleg pe cele mai bine asezate, pe cele mai rezistente. Nu vreau sa scap niciuna caci, de data asta, simt ca le pot strapunge.
Asa poate pescarul meu va intelege ca trebuie sa isi schimbe lacul.
Convingerea insa nu imi mai este asa aproape, o simt din zi in zi cum ma uita.
Si parca nici nu o mai vreau asa tare..
Ma uit la ceas: doispe’. Ma uit la mine: aproape doispe’.
Nu mai stiu ce imi doresc, insa se pare ca am ramas in urma.. Eu am ramas in urma.