Am mai gasit ceva.

Dialog la o sedinta foto.

Fotograful catre model:

-Fah, stai drecu relaxata! Ma vezi pe mine asa crispat?!

( nu, nu eram eu.. daaahhh. ce fel de om credeti ca sunt?! eu nu vorbesc cu fah! )

un portret.

Injunghie-l, parleste-l, afuma-l, digera-l.

Am gasit o poza mai veche cu un taiat de porc.

Sala de asteptare.

Captiv in incaperea ce alteori iti era locul la care doreai sa te intorci, stai acum cu ochii goi atintiti la tavan.

Ii stii fiecare detaliu si daca s-ar putea ai vrea sa te ridici si sa cutreieri dealurile.

Astepti si stii exact ce urmeaza doar ca, desi e infernala, tanjesti dupa fiecare secunda in plus.

Cine te viziteaza oricum nu te mai vede iar tu oricum nu le mai dai atentie.

Este ruptura, liniste si apasare, este vinovatie si remuscare, este justificare si este tarziu.

Moartea are miros de pantofi noi si alifie chinezeasca.

Mai bine nu!

Felul in care ai ajuns sa asculti ma pune pe ganduri.

Nu auzi nimic din ce ti se spune dar continui sa dai aprobator din cap si sa rostesti robotic “Exact”, “Asa e”, “Pai da”, “Sigur”. Nu te mai intereseaza nici daca raspunsurile se lega la discutie si nici daca era momentul lor.

Felul in care zambesti ma deranjeaza.

Ai incetat sa o mai faci pentru ca o simti. Esti o curva a zambetelor frumoase si iti arati dintii atat de des incat nu mai inseamna nimic. Nici pentru tine macar. Alte dati tanjeau dupa un zambet..

Felul in care plangi ma face sa rad.

Si rad pana cand plansul tau se va regasi. Apoi te voi lua de mana si te voi strange tare. Nu foarte tare, doar tare. Atat cat sa nu simti singuratatea.

–

Acum astept.

Stupid dar amuzant.

Sa bagi o shaorma si sa iei apoi Liv52.

Foto cul de la AORTA.

Cel mai triste este cand..

.. pierzi proiecte si nu depinde de tine. Stai efectiv ca prostul si iti dai seama ca desi nu esti neaprat direct implicat, ai fi putut sa previi..

Acum inteleg de ce nu e nevoie de vorba buna, ci de bici!

Da, stiu, este o concluzie trista.

Juliette Binoche & Akham Khan – In-I