Uneori chiar nu am ceva de spus.

am stiut intotdeauna ca nu ma pot reprezenta insiruirele de cuvinte ce spun povestea intreaga, insa ador cand acestea doar provoaca imagini scurte de la care imaginiatia fiecaruia poate zburda in voie.

ador ca o poveste sa aiba doar un trigger pentru imaginatie si ca o parte semnificativa sa se depene dupa bunul plac al celui care citeste.

e frumos sa poti sa pui pe tava intreaga imagine a unui personaj, dar si mai frumos ca aceasta sa fie cumva invaluit intr-un mister de care nu se va elibera pana la final.  e prea la indemana si prea banal sa poti vedea si cunoaste totul, chiar daca sunt constient ca este in natura noastra sa fim curiosi pana la extrem.